“Ultimul ţărm este, probabil, cel mai important film al generaţiei noastre. (…)Niciodată nu m-am simţit atât de profund înfricoşat de umbrele tremurătoare ale cinematografului ca la această remarcabilă operă al cărei impact poate fi comparat cu cel al marilor filme mute sovietice Crucişătorul Potemkin şi Octombrie. Filmul creşte strălucit de la o secvenţă la alta, fără să ne arate nimic din elementele convenţionale ale peliculelor de gen: nicio cladire pulverizată de bombe, niciun cadavru, nicio explozie, nici măcar vreun nor radioactiv convenţional în studio. Kramer se concentrează asupra unor fiinţe umane silite să-şi facă bilanţul final al vieţii. Cum se simte un om care stă pe plajă la soare pentru ultima data?” – Peter Baker – 1959
|
