Sophie şi Julien au trasat regulile jocului. Ei sunt, pentru tot restul vieţii, jucătorii, arbitrii… şi deseori sunt chiar victimele. Desfiinţând orice tabu, sfidând orice autoritate, bătându-şi joc de orice şi de oricine, râzând, făcându-şi singuri rău… Poate că un singur lucru îi salvează… faptul că se iubesc. Jocul începe cu un pariu nevinovat… un pariu care să îi facă să uite că mama este grav bolnavă… să uite că toată clasa îi tratează ca pe nişte amărâţi de polonezi. Mai târziu jocul se transformă în ceva adevărat, în cel mai frumos lucru din viaţa lor. Se iubesc, se joacă. Jocul, dragostea… Dragostea, jocul: până la urmă cel mai simplu lucru este să fie prieteni.
|